Pentru că aşa e viaţa asta, parcă-i un cozonac d-ăla gras şi aburind de care ţi-e poftă, dar în care deseori găseşti coji de nucă de-ţi rupi măselele şi bombăni d-alea cu neamuri, în timp ce-ţi masezi energic falca. Mai stai câteva minute şi mai iei o îmbucătură. Cu frică aşa, dar merită! Ai nimerit-o bine, iar coca aia fragedă cu nucă e delicioasă ca zilele bune!
Sunt două feluri de amintiri cu care avem de-a face.
Şi nu mă refer la cele bune şi rele, ci la amintirile proprii şi amintirile
altora.Povestea noastră sau povestea altuia. Măcar odată te-ai simţit bine
vorbind cu un străin; o discuţie de câteva minute, apoi fiecare pleacă pe
drumul său.Discuţia te-a binedispus şi regreţi doar că nici măcar nu-i ştii
numele. Desigur, din cauza asta adorăm să citim şi gândurile altora.
Cum perioada de sfârşit de an e cea a nostalgiei, am
fost şi eu bântuită de amintirea unei cărţi mai speciale. O carte după care am
umblat mult (librării + mall-uri + oferte online), o carte citită în pauzele
din liceu, ,,vorbită’’ alături de colegele de clasă şi din cauza căreia am râs
alongside my BFF (,,praz umblător’’).
,,la prietenii dragi nu vrei să renunţi niciodată’’
spunea cineva în introducere. Şi cum cărţile sunt prieteni reci, dar siguri
(Victor Hugo), primindu-ne mereu cu braţele întinse, ne întoarcem la ele de
câte ori simţim nevoia. La cele favorite, vreau să spun.
Toţi avem nevoie de modele.Pe baza lor ne formăm
personalitatea. Aşa că, printr-un exerciţiu de imaginaţie, Diana e fata care
trecea pe lângă tine pe holurile şcolii când erai mai mică, căreia simţeai
nevoia să I te adresezi cu ,,doamnă’’, în timp ce-ţi spuneai în gând ,,vreau să
fiu ca ea când o să fiu mare’’.
,,d s’’ ar putea să fie prietena care aduce cu ea un
miros diafan de parfum fin. Stai cu ea la o ceaşcă de ceai şi vorbeşti despre
orice: pritenii pierdute şi iubiri dispărute, situaţii comice sau
tragice,duşmance şi ex-şi, vicii (delicii culinare, haine,pantofi şi
cosmetice), dar şi despre ,,timpurile astea tulburi, când poleiala şi
sclipiciul ascund mizeria, când oamenii întind mâna nu ca să tea jute, ci ca să
te lovească’’.
Chestii roz, ,,de fete’’, dar şi d-alea mai existenţiale,
filosofice. În conversaţie sari de la una la alta. O conversaţie în ,,Cuvinte
dulci.Şi puţin piper’’.
Vorbeşti cu
cineva lipsit de naivitate, dar care încă are încredere în iubire şi în mai
bine.Cam asta am
simţit când am (re)citit Diana cu Vanilie.
Eşti ca în
faţa unui roller coaster. Te dai sau
pleci acasă. Rişti sau spui ,,pas’’. Trăieşti cu adevărat sau rămâi spectator.
Simţi sau alegi să fii sec. E foarte simplu. Aşa că hai, zi-mi, te urci?
Am stat
departe de lume şi mi-am permis aroganţa s-o privesc din depărtare. Am înţeles
că viaţa e aşa cum vrei tu s-o vezi, e alegerea ta ce culoare au dimineţile.
Detalii
An apariţie:
2014, la editura ALLFA (parte a grupului ALL)
Tip copertă:
brosata
Număr
pagini: 176
Cartea de
fata este dedicata Dianei Sorescu (1987-2013),
o talentata jurnalista, plecata dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani.Ea
era cunoscuta de cititori si prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care
scria, cu verva si franchete, un blog despre oameni si viata, despre lumea din
jurul ei. Aceasta carte reuneste gandurile impartasite de Diana cu Vanilie pe
blogul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu