LOST IN WONDERLAND: Citate crăciunești din ''Harry Potter''

’’Se apropia Crăciunul. Într-o dimineață, pe la jumătatea lui decembrie, școala Hogwarts se trezi sub un strat de zăpadă de câțiva coți. Lacul era înghețat bocnă și gemenii Weasley fură pedepsiți pentru că vrăjiseră câțiva bulgări de zăpadă să-l urmărească peste tot pe Quirrell și să-i lovească turbanul prin spate. Cele câteva bufnițe care izbutiseră să înfrunte cerul revășit de viscol și să aducă poșta avură nevoie de îngrijiri speciale din partea lui Hagrid ca să-și redobândească puterile și să poată zbura din nou.

Toți erau nerăbdători să vină vacanța. Chair dacă în salonul casei Gryffindor și în sala mare duduiau focuri zdravene, coridoarele pe care trăgea curentul erau reci ca gheața, iar în sălile de clasă vântul învrăjbit zăngănea ferestrele fără milă. Cel mai neplăcut era la orele lui Snape din sala subterană, unde respirația elevilor se ridica înaintea lor asemenea unui perete de ceață, iar ei se străduiau să stea cât mai aproape de cazanele înfierbântate.’’

’’La sfârșitul orei de filtre și elixire când ieșiră din sala subterană, găsiră coridorul de la intrare blocat de un brad cât toate zilele. Cele două lăboanțe care se ițeau de sub el și gâfâitul puternic care se auzea îi înștiințară numaidecât că în spatele namilei se afla Hagrid.’’

’’Sala era un spectacol magnific. Pe pereți atârnau de jur-împrejur ghirlande împletite de ilex și vâsc. Doisprezece brazi – nici mai mult nici mai puțin – erau dispuși prin toată sala, unii sclipind din mii de țurțuri minusculi, alții radiind cu sute de lumânărele.’’

’’Când se trezi la primele ore ale dimineții, primul lucru pe care-l văzu fu o grămăjoară de pachete la picioarele patului.’’

’’De când era el, Harry nu mai avusese parte de așa o masă de Crăciun.’’

’’În castel era mai întuneric decât de obicei în timpul zilei din pricina fuioarelor groase de zăpadă care acopereau ferestrele.’’

’’În sfârșit se încheie și semestrul întâi. Asupra castelului se lăsă o liniște la fel de adâncă precum stratul de zăpadă ce se așternuse asupra domeniului. Lui Harry liniștea aceasta i se părea mai degrabă calmă și deloc apăsătoare.’’

’’Apoi sosi în sfârșit și dimineața de Crăciun, rece și albă.’’

’’Nimeni n-ar fi ratat pentru nimic în lume cina de Crăciun de la Hogwarts.’’

’’Cu două săptămâni înainte de încheierea trimestrului, cerul se lumină brusc și deveni de un alb orbitor și opalin, iar într-o dimineață terenurile noroioase din jurul școlii se văzură acoperite de o pojghiță înghețată și strălucitoare. Înăuntrul castelului începuse să se simtă febra Crăciunului. Domnul Flitwick, profesorul de farmece și vrăji, își împodobise deja sala de clasă cu lumini pâlpâitoare care se dovediră a fi niște zâne delicate și vioaie. Elevii vorbeau bucuroși despre planurile de vacanță.’’

’’Pe ferestre se vedea cum cade ninsoarea, iar castelul era foarte potolit și tăcut.’’

’’Harry se lăsă moale într-un scaun de lângă foc. Zăpada continua să cadă dincolo de ferestre. Pungășilă se lățise în fața focului, ca un covor mare și roșcat.’’