Casa de la Riverton - Kate Morton - recenzie

Roman cinematografic în spiritul marilor producţii Gosford Park şi Rămăşiţele zilei, Casa de la Riverton reînvie saga engleză de la începutul secolului XX.La Riverton, în 1924, un garden party reuneşte crema societăţii tinere. În vreme ce muzica de dans însufleţeşte spiritele, explozia unui glonţ răsună în noapte: poetul Robbie Hunter îşi pune capăt zilelor, iar drama lui va schimba pentru totdeauna viaţa familiei Hartfor Până şi Grace, menajera, părăseşte domeniul de la Riverton, încercând să tragă cortina peste tragica întâmplare. Dar trecutul reînvie după şaptezeci şi cinci de ani, când o tânără regizoare reia filmul evenimentelor. Grace, singurul martor în viaţă al acelei epoci apuse, încearcă să refacă din frânturi de amintiri viaţa din casa de la Riverton. În faţa ochilor ni se dezvăluie o lume aparte: ne plimbăm prin saloanele vechii aristocraţii engleze interbelice, luăm parte la bucuriile, dramele şi pasiunile ei, şi aflăm secretele rămase atâta vreme nemărturisite. O veritabilă saga de familie împletită din poveşti tulburătoare şi o meditaţie profundă asupra destinului uman.

,, Un luceafăr al poeziei engleze se sinucide lângă un lac întunecat, în ajunul unei mari petreceri aristocratice. Singurele martore sunt douăfrumoase surori, care nu-şi mai vorbesc niciodată după aceea.Una îi era logodnică,cealaltă se zice că i-ar fi fost iubită.''

,, Se va întoarce într-o bună zi, nu mă îndoiesc de asta, căminul este un magnet care îi atrage înapoi până şi pe copiii cei mai însinguraţi.Dar dacă asta se va întâmpla mâine sau peste ani nu pot spune. Iar eu nu mai am timp să aştept.Mă găsesc în recea sală de aşteptare a timpului, tremurând, în vreme ce umbre străvechi şi voci răsunătoare se pierd în depărtări.De aceea m-am hotărât să îi înregistrez o casetă.Poate chiar mai multe.Am de gând să-I spun un secret, o taină veche, bine păstrată.’’

   Casa de la răscruce, Casa de la malul mării, Casa de la Riverton ... Casa nu constituie doar decorul, ci personajul-cheie, fiind la fel de vie precum locatarii ei.Are, la fel ca ei, un trecut fascinant, un viitor pus sub semnul întrebării şi propriile secrete – păzite între zidurile sale şi al căror ecou s-a pierdut printre încăperi somptuos mobilate şi coridoare pe care atârnă vechi portrete de familie.Casa este un martor tăcut, de încredere, iar lucrurile care s-au întâmplat în ea sunt ascunse până la uitare.Casele nu pot dezvălui secrete, dar oamenii da.

1999. Grace Bradley, în vârstă de 99 de ani, are parte de o bătrâneţe liniştită.Asta până când primeşte o scrisoare de la Ursula, prin care i se propune să participe la realizarea proiectului ambişios al tinerei regizoare: un film despre aristocraţii casei de la Riverton, destrămarea şi ruinarea familiei ca urmare a Războiului, misterioasa moarte a poetului Robbie Hunter, care planează asupra istoriei acestora. Amintirile lui Grace vin pe rând, evocate de o fotografie, de decorul platourilor de filmare, de mirosurile aduse de vânt.Amintiri plăcute şi nostalgice ale tinereţii, dar şi amintiri pe care bătrâna încercase ani buni să le uite.

,, Pentru prima oară în peste şaptezeci de ani, cineva se gândise la mine în legătură cu întâmplările acelea, îşi amintise că o tânără pe nume Grace Reeves se aflase la Riverton în vara aceea. (...) a început să mi se întâmple ceva ciudat.Amintiri îndelung ascunse în cotloane întunecate ale memoriei au pornit a se strecura printer crăpături.Din ele au început să ţâşnească imagini clare, imaculate, de parcă n-ar fi trecut o viaţă întreagă de atunci.Conversaţii întregi, cuvânt cu cuvânt, nuanţă cu nuanţă, scene retrăite ca într-un film.   Mă uimesc pe mine însămi.În timp ce amintirile mai recente îmi sunt ciuruite de molii, descopăr că trecutul îndepărtat e clar şi bine contrurat.În ultima vreme îmi apar tot mai des, năluci din alte vremuri şi mă uimeşte faptul că acest lucru nu mă deranjează.Nu atât de mult pe cât aş fi crezut.Şi-ntr-adevăr, nălucile pentru care mi-am irosit viaţa, încercând să le uit, aproape că au devenit o plăcere, ceva ce aştept cu nerăbdare,asemenea acelor seriale despre care tot vorbeşte Sylvia, grăbindu-se să-şi încheie rondurile, pentru a merge să le vadă la televizorul din holul principal.’’

 

1914. Grace Bradley, în vârstă de 14 ani, este noua servitoare a casei de la Riverton.Este sfătuită să nu-şi uite locul şi să-şi reamintească cât de norocoasă este să servească într-o casă atât de mare. La fel ca în cazul celorlalţi servitori ai casei, Grace îşi dedică viaţa familiei Hartford.Cei de jos au grijă de confortul stăpânilor, se bucură de reuşitele lor, suferă odată cu ei şi le împărtăşesc grijile, le preţuiesc copiii şi le plâng morţii, ştiu vechi poveşti de familie,apără tainele casei.

,, Erau două fete şi un băiat (…) Toţi trei moşteniseră trăsăturile caracteristice ale familiei Ashbury: părul auriu şi ochii precum safirul albastru, limpede şi fin de Ceylon, moştenite de la mama lordului Ashbury, o daneză   (...)   M-am aşezat şi am ales o carafă rotofeie de lapte,care nu mai vazuse lumina zilei de vara trecută. Am început să frec petele înnegrite, fără să-mi pot lua mintea de la camera copiilor.Mi-i închipuiam răzănd împreună, tachinăndu-se, jucându-se.Mă simţeam ca şi cum aş fi deschis copertele strălucitoare ale unei cărţi frumoase şi m-aş fi scufundat în vraja poveştii ei, fiind nevoită să o închid prea repede-Înţelegeţi?Mă lăsasem cuprinsă de vraja copiilor din familia Hartford.''

Grace este fascinată de cei trei copii de aur ai familiei: David, Hannah şi Emmaline Hartford.Ea va admira de la distanţă ,, Jocul ’’ acestora, aventurile lor imaginare, şi va surprinde transformarea acestora, din copii care trăiesc în propriul regat închipuit, în tineri al căror viitor este modelat de propriile ambiţii şi greşeli, dar şi de ,, jocurile ’’ sorţii.

Hannah – feministă, aventurieră, visătoare, iubitoare de cărţi şi de ploaie, dornică de independenţă, încăpăţânată, misterioasă.Emmaline – mezina, copilăroasă, împătimită a rochiilor, a muzicii şi a petrecerilor, veşnic îndrăgostită şi dornică de afecţiune, sălbatică. Prima aminteşte de eroinele surorilor Brontë, cealaltă de fetele fără inhibiţii pe care le găseşti la petrecerile à la The Great Gatsby, dansând pe piese de jazz. Relaţia celor două surori are o amestecătură confuză de iubire şi de ură, personalitatea fiecăreia dintre ele este la fel de electrizantă.


,,Hannah lăsa impresia unei crăiese a zânelor (...) În mintea mea, hrănită cu romane de senzaţie şi mister,ea era o eroină: frumoasă, deşteaptă şi curajoasă’’

Între Hannah şi Grace se stabileşte o legătură puternică.G o idolatrizează pe H (la fel cum orice fată o idolatrizează pe alta în loc să o invidieze), iar H îi va acorda respect şi încredere, îi va vorbi despre cele mai măreţe vise şi cele mai adânci temeri. (,,Dacă nu scap iute de aici, viaţa mi se va scurge şi-am să rămân doar un nume în cavoul familiei’’).

,, Se ajunge la un punct, în timpul povestirii, de unde nu mai este cale de întoarcere.Când toate personajele principale au intrat în scenă şi a sosit momentul ca drama să înceapă.Povestitorul pierde controlul  şi personajele se mişcă de bună voie.Apariţia lui Robbie Hunter …''

  Intrarea în scenă a lui Robbie Hunter aduce necazuri pentru fraţii Hartford.Prima oară, venirea lui la Riverton tulbură echilibrul dintre ei, Jocul pe care-l jucau numai trei.A doua oară, poetul provoacă un posibil scandal şi discordie între surori.Sentimentele amândurora duc la apariţia unui triunghi amoros incert şi problematic, care dovedeşte că jocurile pe care le facem în numele iubirii au rezultate imprevizibile.

După moartea poetului,Grace părăseşte casa de la Riverton,îşi îndeplineşte visul de a deveni arheolog şi îşi întemeiazăo familie, devine propria sa stăpână. Casa de la Riverton este lăsată în urmă.Asta până când Grace primeşte scrisoarea Ursulei: fosta cameristă este singura persoană rămasă în viaţă care a fost acolo în seara aceea, la ultima petrecere a lui Robbie Hunter. ‘’Nălucile se dezmorţesc’’ încet-încet, cititorul aşteaptă, printre amintiri şi casete înregistrate, ca adevărul să iasă la iveală şi misterul să nu rămână nerezolvat, la fel ca multe altele.

,, O să apar într-un film.Adică, n-am să fiu chiar eu, ci o tânără care va interpreta rolul meu.Indiferent cât de puţin legat eşti de o întâmplare, se pare că poţi deveni un subiect de interes dacă trăieşti suficient de mult (...) o întâlnesc pe actriţa care avea cinstea, destul de îndoielnică, de altfel, de a juca rolul de ,,camerista 1 ‘’, rebotezată mai apoi Grace (…) E clar că îşi imaginase un rol mult mai important, un scenariu îmbunătăţit, în care Grace, camerista, nu era doar un observator din afară, ci un membru tainic al cârdăşiei surorilor Hartford.E tânără, bineînţeles, şi vine din altă lume.Nu poate concepe că există praguri care nu pot fi trecute.  (…) Îi înţeleg dezamăgirea şi nu o învinuiesc, cutez să spun că de multe ori aş fi preferat şi eu să fiu Emmaline, nu o servitoare.’’

And that is the problem…

Povestea spusă din perspectiva unei servitoare a fost ceva nou, dar uneori plictisitoare.Barierele sociale dintre ‘’cei născuţi şă dea ordine şi cei născuţi să le execute’’ sunt oarecum depăşite în urma celor două Războaie Mondiale, ceea ce-i oferă lui Grace ulterior posibilitatea de a renunţa la serviciul adus aristocraţiei.Dar, în carte, accentul nu cade pe transformarea asta.Călătoria pe care a făcut-o Grace - pentru a deveni femeie de carieră, mamă, soţie, bunică – este pe locul al doilea.În prim-plan se află familia Hartford,Rivertonul fură lumina reflectoarelor. Faptul că Grace nu şi-a ‘’uitat locul’’ a fost dezamăgitor, ceva ce noi, oameni din ziua de azi, nu putem înţelege şi ni se pare revoltător. Recunosc, aş fi vrut uneori să citesc povestea din perspectiva Hannei, dar probabil sunt eu prea obişnuită cu filme şi cărţi care au în centru aristocraţia. În schimb, perspectiva lui Grace are farmecul ei.Văzând tot ce se întâmplă de pe margine, privirea ei îi surprinde pe toţi.În subsolurile servitorilor se discută tot ce se întâmplă în saloanele stăpânilor, iar prin Grace avem acces la tot.  

„Un debut uluitor.“ (People Magazine US)
„Succesul lui Morton este asigurat de intriga bine construită, de o emoţionantă şi, în acelaşi timp, tensionată poveste de dragoste, precum şi de finalul obsedant...“ (Publishers Weekly)
„Un amestec încântător de iubire şi mister.“ (Lancashire Evening Post)

Detalii

Titlu original: The House at Riverton (or The Shifting Fog)

An aparţie: 2009, editura Humanitas

Colecţie: Raftul Denisei
Numar pagini: 440

 

Ca cititor şi cercetător, am fost întotdeauna interesată de acele romane care – asemenea Casei de la Riverton – folosesc elemente de gotic literar: prezentul bântuit de trecut, persistenţa secretelor de familie, reîntoarcerea celor oprimaţi, importanţa moştenirii (material,psihologice şi fizice), casele bântuite de stafii (mai ales de cele metamorfice), suspiciunea faţă de noile tehnologii şi de schimbare, subjugarea femeii(fizică sau socială) şi claustrophobia asociată cu ea,dublarea personajelor, nesiguranţa memoriei şi natura parţială a istoriei, poveştile în poveşti.  (Kate Morton)

Şi aşa a ieşit amestecul ăsta perfect de Titanic, Downton Abbey, Rebecca şi Atonement.Unul care merita un toast.

 

                                                          Maddy