Vei fi acolo? - Guillaume Musso - recenzie

În urma reacţiilor în lanţ, un eveniment nesemnificativ poate antrena o catastrofă de proporţii; simpla bătaie din aripi a unui fluture în Japonia poate provoca o furtună în Florida...

Câteva momente de linişte după un zbor obositor cu avionul şi o zi plină. E noapte în spatele geamurilor braseriei, iar tu te pierzi în tot felul de gânduri şi fum de ţigară.

“Cu un aer absent îşi lăsă privirea să alunece dincolo de peretele de sticlă şi atunci dădu cu ochii de el: un bărbat îmbrăcat ciudat, cu o pijama bleu, care părea să-l urmărească din afara localului. “

Străinul te atrage, aşa că te ridici de la masă şi ieşi afară. Când te îndrepţi spre el, observi că străinul ăsta îţi pare cunoscut. Îl întrebi politicos sau repezit (după gradul de amabilitate) ce vrea şi cine e. Ce-ai face dacă răspnsul la întrebările tale ar fi ăsta:

“- Atunci cine sunteţi?

Bărbatul îi puse mâna pe umăr. O luminiţă familiară îi sclipi în ochi şi după câteva clipe de ezitare îi răspunse:

- Sunt tu, Elliott...

Doctorul se trase un pas înapoi şi rămase înmărmurit, ca lovit de trăsnet. Celălalt îşi termină vorba:

- ... sunt tu peste treizeci de ani."'

Niciodată nu vom mai fi cine am fost acum câteva luni sau acum câţiva ani. Şi, cu cât ne maturizăm mai mult şi privim în urmă, cu atât regretăm toate deciziile stupide pe care le-am luat şi toate şansele cărora le-am dat cu piciorul.

Elliott are 60 de ani, o fiică de care este mândru, un prieten de nădejde şi o carieră strălucită. Dar ceva lipseşte. Munca neîntreruptă şi dorinţa de a salva cât mai mulţi oameni l-au transformat într-un chirurg de succes. Primele pagini ale cărţii îl surprind în plină acţiune, făcând ceea ce a făcut o viaţă întreagă: îşi dedică timpul şi energia pacienţilor săi. Tocmai acest sacrificiu îi va fi răsplătit cu o şansă de care numai în cărţile SF ai putea să dai.

“- Care e cea mai fierbinte dorinţă a ta, doctore?

- Aş vrea să văd o femeie.

- O femeie?

- Da, singura... singura care a contat vreodată.

- Şi această femeie... nu ştii unde e? Întrebă bătrânul khmer, surprins de simplitatea cererii.

- A murit acum treizeci de ani.

Asiaticul îşi încruntă imperceptibil sprâncenele şi căzu pe gânduri (...) Când reveni lângă doctor îi întinse un flacon minuscul din sticlă artizanală. Înăuntru se găseau zece pastile mici şi aurite... “-

 

Asta a fost intriga, începutul montagne russe-ului de întămplări. Aşa Elliott îşi întâlneşte eul de 30 de ani, iar rezultatele sunt pe cât de palpitante şi amuzante, pe atât de haotice şi … încâlcite.

Guillaume Musso nu e Carl Sagan, dar felul în care a imaginat călătoria în timp nu e lipsit de inventivitate sau logică. Scene-oglindă: Elliott1 (60 de ani) vine din Cambodgia la San Francisco, Elliott2 (30 de ani) vine din Miami la San Francisco, ambii vin în apartament după ce-şi termină munca de la spital, ambii se întâlnesc cu prietenul şi confidentul demn de încredere Matt, doar că în alte locuri şi la vărste diferite (am încercat să fiu atentă la scenele astea şi la alte indicii, ca şi cum citeam o carte since fiction veritabilă). Autorul nu a renunţat la detaliile lumii/realităţii lui Elliott de acum 30 de ani.Oraşul San Francisco, ştirile care se auzeau la radio, evenimentele sociale care erau pe buzele tuturor, noile vicii, hiturile vremii. O lume în care Apple şi Stephen King erau de-abia la început.

Să nu mai spun de reacţiile lui Elliott. Atunci când eşti nevoit să accepţi ideea că cel care stă în faţa ta eşti tu peste 30 de ani, te comporţi ca atare.

“- Tinere, oricât ar părea de incredibil, chiar am găsit un mijloc de a reveni cu treizeci de ani în urmă.

- E ciudat totuşi, nu văd maşina de călătorit în timp. Aţi parcat-o în stradă sau în sufragerie?”

Îl iei la întrebări pe tu din viitor, îi umbli prin buzunare, verifici dacă datele personale de pe buletin corespund. Lucrurile devin şi mai ciudate: călătorul în timp fumează aceleaşi ţigări ca tine, ştie secrete pe care nu le-ai împărtăşit nimănui, iar propriul tău câine e foarte fericit când îl vede.

”- Aţi mai văzut câinele ăsta până acum? Întrebă Elliott, tot mai bulversat.

- Sigur că da, e câinele meu!

- Al dumneavoastră?

- Al nostru.

Era cumlea! Individul încerca să-l scoată din minţi.”

Elliott1 (60 de ani) şi Elliott2 (30 de ani), bătrânul şi tânărul, îşi dau bătăi de cap unul altuia, dar fiecare are nevoie de celălalt. La sfârşit, când trecutul devine present (…sau invers?!?), rămân întrebările: cine a ajutat pe cine?, care dintre cei doi a fost cu adevărat personajul principal şi cel real?

”Celălalt ocoli întrebarea şi răspunse calm:

- Refuzi să înţelegi, din câte văd.

- Ce să înţeleg?

- Adevărul...

Elliott ridică din umeri.

- Şi care e adevărul?

- Adevărul e că eu sunt tu.

- Adevărul e că sunteţi nebun de legat!

- Iar tu, băiete, eşti cam greu de cap.”

Sfaturile primite de la varianta ta mai matură sunt nepreţuite, fiindcă nimeni nu te cunoaşte mai bine ... şi numai el/ea ştie cât de tare eşti pe cale s-o dai în bară.

”iubeşti ca şi cum aţi avea toată viaţa înaintea voastră ... Nu aşa trebuie să iubeşti.”

Da, ar putea să-ţi fie cel mai bun prieten, cel mai bun mentor. Situaţia se complică atunci când aveţi dorinţe diferite şi amândoi sunteţi în stare să luptaţi pentru ele. Elliott are 60 de ani, Ileana a murit acum 30 de ani, iar fiica sa are 20. Salvarea uneia dintre cele două ar duce la dispariţia celeilalte. 

”Lupta unui om cu sine însuşi, în două momente diferite ale vieţii. Fiecare era gata să se bată până la capăt: unul pentru a-şi salva femeie, celălalt pentru a nu-şi pierde fiica.”

  

Dacă destinul te-ar pune să alegi între cele mai importante fiinţe din viaţa ta, ce-ai face?

”Oare această întâlnire a fost o binecuvântare sau un blestem?”

Atunci când alegi alt drum, acesta te-ar putea duce într-un loc mult mai rău decât cel pe care ai încercat să-l eviţi. Cum se spune pe româneşte, cazi din lac în puţ. Atunci când Elliott are şansa de a-şi repara cea mai regretabilă greşeală, destinele tuturor celor dragi (fiica sa,Ileana,Matt) sunt date peste cap.

(Matt) – Ştii ce, chiar începi să mă îngrijorezi. Îţi reamintesc că dintre noi doi bufonul sunt eu... Eu sunt cel responsabil cu nebunia şi extravaganţa, eu am dreptul să mă ţin de şotii şi să fac glume mai din topor. Tu eşti vocea raţiunii şi a înţelepciunii. Nu-ncerca să inversezi rolurile. (...)(Elliott) – Dacă se prăbuşeşte avionul şi ajung primul în rai, să-ţi păstrez un loc?

– Normal, răspunse Matt, un loc la căldură, lângă Marilyn Monroe ... şi nu prea departe de tine.

Nu dispăruse desigur poluarea, degradarea stratului de ozon, lumea care se îndrepta către pieire, societatea de consum care îi devenea tot mai nesuferită, nici munca lui, care nu-i lăsa o clipă liberă. Dar toate aceste argumente păleau pe lângă realitatea vie a unui bebeluş de câteva kilograme, cu ochi strălucitori şi zâmbet candid.

El îi prinde faţa în palme. Părul Ilenei e încă umed şi miroase a mare (...) Rămaseră tăcuţi, întinşi unul lângă altul în întunericul încăperii, strânşi unul în altul, cu picioarele înlănţuite, cu degetele îngemănate. Se făcuse noapte, se făcuse răcoare, dar în coconul lor se simţeau la căldură, la adăpost.

Am terminat cartea asta în 2 zile şi mi-am mai petrecut câteva gândindu-mă la ea.

Detalii

Ed.originala(fr): 2006(Seras-tu là?)

An apariţie(ro):2013(ed.a2-a,citită de mine) la Editura ALL

Colecţie: Strada Ficţiunii Bestseller

Tip copertă: Broşată

Nr.pagini:288