SISSI - Jean Des Cars / citate

                       Sissi

O nostalgie puternică

Mă cheamă în larg.

 ...Fără îndoială, te iubesc,

Mare vastă şi aspră,

Cu hula ta sălbatică

Şi furtunile tale,

Dar dragostea vrea să fie liberă,...

(..) Eu vreau să planez liber, precum pescăruşii,

Pe deasupra valurilor tale

Nu pot să-mi fixez nicăieri cuibul.

...Ţie o să-ţi dăruiesc

Toate sentimentele mele, toate gândurile mele,

Şi îmi voi cufunda în tine fiinţa rătăcită.

Încă o ultimă privire

Asupra ta, preaiubita mea,

Apoi adio, oricât de greu mi-ar fi;

Să dea Dumnezeu să fie doar un la revedere.

Am ales pentru a-mi lua rămas-bun de la tine

O noapte calmă, cu lună.

Tu eşti întinsă înaintea mea, spectacol radios,

În strălucirea ta de argint.

Când mâine, pe deasupra dunelor,

Razele soarelui te vor mângâia,

Cu o bătaie rapidă din aripă

Voi fi zburat departe.

Cârdul alb de pescăruşi

Va plana în continuare pe deasupra ta,

Dacă lipseşte unul

Îţi vei da oare seama?

Numai tu, puternică natură,

Tu eşti etern fidelă şi sublimă.

Fericit cel care te iubeşte şi se înclină în faţa ta.

El scapă de amărăciunea decepţiei.

Aş da tot ce am pe lume

În schimbul seninei tale fidelităţi.

Atunci când trenul ei special părăseşte Dresda pentru Viena, Sissi îi cere unuia dintre membrii suitei sale:

-Puteţi să-mi spuneţi cât este ceasul?

Fără să ezite, omul, fascinat ca toţi bărbaţii, afirmă:

-Un minut după apusul soarelui, Majestate.

-Nu sunteţi uimită să mă vedeţi trăind ca un eremit?

-Desigur, Majestate, sunteţi încă prea tânără.

-Este adevărat, dar nu am altă soluţie. Lumea mare m-a persecutat atât de mult şi m-a judecat atât de rău, am fost atât de rănită şi de calomniată. Totuşi, Dumnezeu îmi vede sufletul, nu am făcut rău niciodată. De aceea am decis să aleg o societate care mă lasă în pace, care nu mă deranjează şi care îmi aduce plăcere. M-am închis în mine însămi şi m-am întors spre natură. Pădurea nu te supără. Desigur, este dificil în viaţă să fii singur, dar sfârşeşti prin a te obişnui cu asta şi, în prezent, acest lucru îmi este agreabil. Natura este mai puţin ingrată decât oamenii. (...) Pacea este atât de preţioasă şi nu o putem găsi decât departe de lume şi de oameni.

O dorinţă cedează locul unei dorinţe mai mari,

Iar inima rămâne mereu nesatisfăcută.

Şi fericirea obţinută

Încetează a mai fi fericire.

-Când grecii îşi vorbesc limba, parcă auzi o muzică.

-Dacă aş fi obligată să rămân undeva, chiar şi în rai, pentru mine ar deveni un infern.

 

-Când mă mişc printre oameni, nu folosesc decât partea din mine care are ceva în comun cu ei. Ei se miră să mă găsească atât de asemănătoare lor, dar este ca o haină veche, pe care, din când în când, o scot din dulap pentru a o purta pentru câteva ore.

detalii carte