LOST IN WONDERLAND: Books photo shoot: Assassin's Creed II

...adevărul va fi preschimbat în mit și legendă.

...știa cu siguranță doar că luptele nu se încheiaseră. Poate că într-o bună zi avea să poată reveni în orașul lui natal, Florența, și să-și găsească liniștea în tovărășia cărților, bând cu prietenii iarna, vânând cu ei toamna, făcând curte fetelor primăvara și supraveghind munca de pe domenii vara. Dar nu era încă timpul pentru asta.

Privi din nou în jur. Nu știa dacă visase sau nu. Revelațiile ciudatei zeițe din criptă îi clătinaseră profund credințele și presupunerile. Parcă timpul însuși fusese răsturnat cu susul în jos.

-Este prea periculos. Dacă ar cădea din nou în mâinile cui nu trebuie...

Bărbatul cântări Mărul în mâna sa dreaptă înmănușată. Continua să ezite. Știa că nu putea să arunce pur și simplu o comoară atât de mare, iar cuvintele unchiuluiî îl puseseră pe gânduri. Cu siguranță, Minerva nu i-ar fi îngăduit să ia înapoi Mărul dacă n-ar fi avut un motiv.

Pe când traversa piața principală a orașului, zări o femeie atrăgătoare care se lupta cu o lădiță cu flori galbene și roșii, pe care nu izbutea s-o ridice. La ora aceea din zi, în jur erau puțini trecătoti, iar lui Ezio îi fusese întotdeauna greu să ignore domnițele aflate la ananghie.

-Ce sunt templele acelea despre care a vorbit? (...) Minerva a spus că ar trebui să le căutăm? Cum putem ști ce anume să căutăm?

-Poate c-ar trebui... poate că tocmai căutarea ne va arăta calea.

-Trebuie să pornim în căutarea lor, spuse apăsat Machiavelli, însă mai întâi trebuie să ne croim cale liberă. Spune-ne despre Papă.

...intenționează să cucerească toată Italia (...) Intenționează, de asemenea, să-i distrugă pe toți Asasinii rămași, deoarece știe că, până la urmă, noi suntem singurii care-l putem opri. ’’Aut Cesar, Aut Nihil’’ este motoul lui, ’’Ori sunteți alături de mine, ori muriți’’.Și să știți că sunt de părere că acest nebun chiar crede asta.

-Soarta noastră se află doar parțial în mâinile noastre. Noi putem controla doar o parte din ea. Dar să nu uiți niciodată – niciodată! – că indiferent ce se va întâmpla azi cu mine sau cu tine, nu există nici măcar un fulg pierdut de vreo vrabie care să nu fi căzut atins de degetul Domnului.

Ăsta era războiul – brutal și crud, ticălos și prostesc.

Îl cunoști pe Messer Machiavelli – îl înșeli cu prețul vieții.

Vestea bună este că am ucis mulți Templieri din Italia, ca și din multe teritorii din afara țării. Vestea rea este însă că Templierii și familia Borgia sunt acum unul și același lucru și vor lupta ca niște lei încolțiți.

(Machiavelli) ... ai dreptate, Ezio, poate că sunt nițel prea plin de amărăciune, puțin prea negativist câteodată.

-Ezio, șopti Caterina, ce dracu’ faci aici?

-Îmi vizitez croitorul – tu ce crezi?

-Pentru nemele Domnului, crezi că avem timp de glume.

-O să te scot de aici. În noaptea asta.

Tirania este insuportabilă, dar nu durează niciodată. Este prea friabilă... Bineînțeles însă, trebuie să te ridici împotriva ei, indiferent ce s-ar întâmpla. Este evident.

-Bine ai venit în Ordinul nostru, în Frăția noastră.

-Frăție... dar și cu surori?

-De ce nu?surâse Machiavelli.

-Ce este?întrebă Ezio.

-Mă gândisem să scriu o carte despre metodele lui Cesare. Acum cred că o voi echilibra cu o prezentare a metodelor tale.

-Dacă scrii o carte despre mine, fă-o cât mai scurtă.

Loialitatea nu poate fi cumpărată.

-Știi degetul acela arătător pe care l-am desenat? Într-o bună zi, cât mai curând, sper, va fi în centrul portretului unui bărbat – Ioan Botezătorul – care arată spre ceruri. Ei bine, aceea va fi o pictură adevărată.

S-ar putea ca într-o bună zi, viitoare generații – poate viitori Asasini – să aibă nevoie de puterile Mărului, pentru a le folosi de partea binelui.