Ai simțit vreodată teama aia de a nu fi dezamăgit de
o serie care a ajuns la un număr impresionant de volume, mult mai multe dect au
fost plănuite la început? ... Asta pentru că majoritatea scriitorilor o dau în
bară, poveștile lor își pierd din farmec, iar loialitatea ta de fan e pusă la
încercare.
Din fericire, cărțile C. Clare sunt din ce în ce mai
bune. Lumea vânătorilor de umbre devine din ce în ce mai amplă, acțiunea mai
palpitantă, personajele noi sunt mai interesante și bine conturate, iar cele vechi apar
într-o nouă perspectivă. Urmările conflictelor din trecut duc la apariția
altora, iar amenințările care au fost alungate se întorc cu forțe proaspete.
Sincer? Îmi pare bine că autoarea nu dă semne de lipsă
de inspirație și că are în plan încă vreo trei trilogii.
Stăpânul
umbrelor este al doilea volum al trilogiei Uneltiri întunecate. Recenzia I volum –
Doamna de la Miezul Nopții – AICI
Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?
Emma Carstairs a aflat că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, nu este numai interzisă, dar îi poate distruge pe amândoi. Știe că ar trebui să fugă cât mai departe de Julian. Dar cum poate face asta când familia Blackthorn este amenințată din toate părțile? Singura lor speranță este Cartea Neagră a Morții, un tom de magie având o putere cumplită. Toată lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi.
Izbânda poate veni cu un preț pe care Julian și Emma nici nu și-l imaginează, unul ce va aduce cu sine o judecată a sângelui care ar putea avea repercusiuni pentru tot și toți cei pe care îi iubesc ei cel mai mult.
Carte apărută
la editura Corint (LedaEdge)
~~~~~~~~~~~
Vânătorii de umbre rar iau o pauză. După câteva
pagini, sunt deja în mijlocul acțiunii. Amestecându-se prin mulțime,
înconjurați de atmosfera de parc de distracții și de luminile colorate ale
debarcaderului Santa Monica, fac ce știu ei mai bine – vânează demoni marini
chiar sub nasul oamenilor neștiutori. Descrierea scenei merită 5/5 stele.
’’Am
încredere că vei continua să lupți, Emma. Am încredere că nu vei renunța
niciodată.’’ Clary
Personajele din generația actuală vor să se ridice la
nivelul celor din Instrumente Mortale, iar
C.Clare reușește în unele capitole să le aducă laolaltă fără să dea impresia că
depind necondiționat unele de altele. Scenele în care apar Magnus(!), Jace,
Clary, Alec sau cineva îi menționează – pe ei sau alte personaje din cărțile
anterioare – îți reamintesc cât de mult au evoluat lucrurile. Chiar dacă au
salvat lumea, once a shadowhunter, always
a shadowhunter. Novicii au nevoie de experiența lor și munca în echipă e
mai impoartantă ca oricând, mai ales acum că pacea fragilă este pe cale să se
năruie.
’’
Sebastian Morgenstern a lăsat o armă la una dintre Curțile Elfilor. O armă care
ar putea să ne distrugă pe toți nefilimii. ’’
Clary și Jace au misiunea de a găsi această armă misterioasă și mortală.
’’
Însuși Regele Elfilor Întunericului îl ține ascuns în temnițelr Curții. ’’
Emma, Jules, Cristina și Mark, sfidând regulile
Conclavului și prevederile Păcii Reci, pornesc în aceeași călătorie pentru a
găsi pe cineva – un prieteno-dușman
mândru și arogant, mai mult din obligație morală decât din proprie inițiativă.
Dar lucrurile pe care le află și posibilele alianțe pe care ajung să le încheie
pot schimba lucrurile în bine sau în rău.
’’
Ești tânăr, dar nu ești nemuritor, a spus Arthur. Dacă o să ajungi pe Tărâmul
Elfilor, și eu mă rog să nu ajungi, căci, dacă există Iad, acela este Iadul,
dacă ajungi acolo, nu asculta nimic din ce-ți spun elfii. Nu te încrede în
promisiunile lor. Jură că o să faci așa, Jilian. ’’
’’
-...cerul unde stelele par praf de nestemate, pudră de rubine și safire și
diamante.
-Am
auzit de stelele de pe Tărâmul Elfilor, a spus Cristina încet, plină de uimire.
Dar n-am crezut că le voi vedea vreodată. ’’
’’
Elfii obișnuiesc
să țeasă iluzii, nu-i așa? ’’
Curtea Elfilor Întunericului e un loc straniu, plin de
capcane, umbre și ființe nemiloase, în care totul se plătește - intrarea,
greșelile pe care le faci – mai ales încăpățânarea de a vedea o sebare a
zânelor sau naiviatea de a crede tot ce vezi pe acel tărâm. Curtea Elfilor
Luminii e la fel de periculoasă.
Între timp, Ty, Livvy și Kit își formează propria lor
echipă. Institutul din L.A. trebuie să se confrunte cu mai multe atacuri ale
demonilor marini și să-și țină secretele
departe de Conturioni, elita arogantă a vânătorilor care aduce cu ea ideile
Cohortei – ura îndreptată împotriva tuturor locuitorilor Lumii de Jos.
’’ Când Consiliul a
votat Pacea Rece, a votat pentru o vreme care n-a existat. La fel cum și
Cohorta vrea ca totul să revină într-o Epocă de Aur dispărută, în care
vânătorii de umbre se plimbau ca niște zei și repudiații și mundanii se plecau
în fața lor. ’’
’’
Auzea pași în urma ei. Nu trebuia să se întoarcă, știa că e Jules. Pașii lui au
răsunat alături de pașii ei în toți anii în care fusese un vânător de umbre
războinic. Sângelel lui se vărsase în războaiele ei. El îi salvase viața, și ea
îi salvase viața. El făcea parte din ființa ei de războinică. ’’
’’
Era înfiorător să iubești o persoană care ți-este interzisă. Înfiorător să ai
un sentiment despre care nu vei putea niciodată să vorbești, care pentru toți cei
din jur era groaznic, care îți putea distruge viața. ’’
După ce au aflat de blestemul parabatailor, Emma și
Julian încercă să păstreze distanța între ei și să-și ascundă sentimentele.
Legile se împotrivesc iubirii dintre parabatai, iar dacă relația lor specială e
descoperită, amândoi riscă să fie exilați și despărțiți pentru totdeauna.
Julian află că există o cale de a scăpa de blestem, dar în schimb întreaga lume
a vânătorilor ar avea de suferit. O situație de genul noi vs. restul lumii.
Personajele C.Clare sunt uimitoare. N-am găsit nici
măcar un personaj care să semene cu altul. Fiecare are acel ceva unic, ceva
care te atrage și le dă personalitate (câtă personalitate poată să aibă un
personaj fictiv!). Legătura strânsă dintre membrii familiei Blackthorn are și
ea un farmec aparte și motivează multe decizii impulsive.
’’
-Ca o mașinărie complicată, a spus Kit. Sunteți toți conectați – se mișcă unul,
se mișcă și ceilalți. Pleacă altul într-o parte, pleacă și ceilalți. Sunteți
mai legați între voi decât toate familiile pe care le-am văzut eu. ’’
’’ Julian i-a zâmbit
cald – cu zâmbetul acela care îi făcea pe toți să-l iubească și să aibă
încredere în el, zâmbetul care îl făcea să pară inofensiv. Care te făcea să-l
ierți. Dar Emma a deslușit în spatele zâmbetului lame tăioase de pumnal. ’’
Julian Blackthorn e un adevărat ’’ fiu al spinilor ’’ care e
în stare de orice când vine vorba de
familia lui. După primul volum, am rămas cu impresia că Emma e un Jace la
feminin (bună la lupte și comentarii sarcastice), iar Julian o combinație
perfectă între Clary și Alec. Dar în cartea asta se vede cât de multe e Julian
în stare să sacrifice pentru familie – pe orice și oricine.
’’
Pentru vânătorii de umbre, numele tău de familie are o semnificație deosebită.
Familia Horondale a construit destinele multor generații de vânători de umbre.
Nu mai suntem așa mulți – de fapt, toată lumea credea că eu sunt singurul
rămas. Numai Jem și Tessa și-au păstrat speranța că mai exiști și tu. Te-au
căutat multă vreme. ’’
Kit încercă să se obișnuiască cu viața de vânător de
umbre (vânători pe care-i disprețuiește) și cu originile sale, încearcă să-și
țină în frâu dorința de a fugi de toți și instinctele de escroc.
În recenzia cărții ’’Doamna
de la Miezul Nopții’’ spuneam că relațiile romantice (relațiile, în
general) dintre personaje sunt
complicate. Am greșit! În cartea asta sunt mai complicate ca niciodată.
M-am tot întrebat cine se va întâlni pentru prima dată
cu Annabel.
Numărul mare de pagini nu ar trebui să intimideze. Dialogurile
sunt geniale, descrierile sunt departe de a fi plictisitoare, acțiunea te
poartă într-un ritm alert prin tot felul de locații – pământene sau aflate
într-o altă dimensiune, iar povestea are de toate: umor, tensiune, romantism,
scene emoționante, o grămadă de lupte și situații critice.
’’ Vine o perioadă
neagră pentru vânătorii de umbre. O perioadă cumplită. Puterea lor va fi
distrusă, forța lor va fi făcută pulbere, iar sângele lor va curge ca apa în
râurile lumii... O să plătiți pentru Pacea Rece. ’’
Urmările Păcii Reci, atitudinea ostilă a Cohortei față
de ființele supranaturale, atitudinea ostilă a ființelor supranaturale față de
vânătorii de umbre, atitudinea ostilă dintre vânători sau dintre Curțile
Elfilor – toate astea tulbură echilibrul precar al Lumii de Jos și e ușor să
îți închipui războiul care va izbucni.
Presimt că urmează un volum și mai epic decât acesta.
Cartea se termină într-un moment de maximă agitație, iar o mulțime de mistere
rămân nerezolvate. Cititorii au un motiv întemeiat să considere așteptarea
volumului final un adevărat chin.
PS: astea sunt câteva (câteva!) dintre
replicile/scenele favorite
PSS: replica favorită
’’ -N-aș putea să țin un pește în viață.
Eu ucid plantele doar când mă uit la ele.
-Bănuiesc
că și eu aș avea aceeași problemă, a replicat Mark, uitându-se la pește. Păcat,
voiam să-l botez Magnus, fiindcă are solzii ăștia strălucitori. ’’
Surse imagini/gif-uri:
sursa 1 /// sursa 2 /// sursa 3 /// sursa 4 /// sursa 5 /// sursa 6 /// sursa 7 /// sursa 8 /// sursa 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu