Joc de umbre - Kevin Guilfoile - recenzie

Cloning, wow. Who would have thought? There should be a list of people who can and cannot clone themselves  (Ted Danson)

La 3 ani Justin Finn este ca orice alt copil: vesel, inocent, plin de viata. Insa intr-o zi chipul lui va fi copia fidela a ucigasului neindurator a carui replica genetica este in realitate. Poate un copil de 3 ani sa aiba trecut? Unde se gaseste sursa raului? Ce se intampla cu sufletul dupa moarte? Ce obtinem de fapt atunci cand clonam o fiinta umana? Viitorul extrem de plauzibil pe care Guilfoile il creeaza in romanul sau de debut reprezinta in aceeasi masura un avertisment si subiectul unui thriller psihologic spectaculos.

,, pentru unii clonele pot fi ca nişte proiecții ale originalelor.Figuri abstracte, actori într-un film,un joc de umbre ''

,, Davis Moore era unul dintre experții cei mai de seamă ai țării in domeniul clonării şi al eticii clonării ''

   Davis Moore face multe familii fericite, dându-le şansa de a avea un copil celor ale căror organisme îi defavorizează.Cum? Folosind ADN-ul celor decedaţi, copiii care se vor naşte urmând să aibă înfăţişarea şi bagajul genetic al donatorilor.Practicarea clonării împarte opinia publică: oamenii de ştiinţă şi cei care beneficiază de pe urma ei, pe de-o parte, şi religioşii conservatori pe cealaltă.

   Din cauza domeniului în care lucrează, dr.Moore, la fel ca mulţi alţii, este ţinta atacurilor violente ale unor grupări religioase - ”Hands of God”.Singurul scop al acestora este intimidarea şi chiar uciderea doctorilor pro-clonare şi a susţinătorilor publici.

,, Femeia care era în favoarea clonării bătea câmpii ... viaţa ei fusese de curând ameninţată de aceşti fanatici. Părea doar un strigăt gol şi patetic după simpatie, dar Mickey ştia că spuneaadevărul, pentru că el fusese cel care o ameninţase, alegându-i numele, ca al multor altora,de pe ecranul televizorului,în timpul unor interviuri ca cel de faţă ''

Davis reuşeşte să supravieţuiască tentativei nereuşite de asasinare. Un an mai târziu, fiica lui este ucisă cu brutalitate în magazinul în care lucra.Temându-se că dosarul crimei va fi închis sau uitat în arhivele poliţiei şi că ucigaşul va scăpa, Davis pune la cale un plan nebunesc. Folosind AND-ul criminalului, crează o clonă care-i va dezvălui peste câţiva ani chipul acestuia. Norocoşii părinţi vor avea sub acoperişul lor un copil predispus la intenţii criminale.Numele lui e Justin Finn.Pe măsură ce creşte, e clar că nu e un copil obişnuit.

   Davis ţine copilul sub observaţie şi continuă să-l caute pe ucigaş. Dar planurile lui sunt date peste cap când alţii se bagă in treburile lui. Motivul adevărat al acţiunilor sale nu este însă aflat.Urmarea…

 ,, acuzaţiile de hărţuire care i se aduseseră umplură prima pagină a presei din suburbii.Aceasta îi aduse notorietate,şi nu doar negativă,după cum se aşteptase. Oamenilor le părea rău pentru el (…) şi poate că întrecuse câteva limite etice cu ,,studiul‘’ lui misterios despre Justin, dar nimeni nu sugerase că prezentase vreun pericol pentru băiat,nimeni în afară de Martha Finn, prin ordinal ei de interdicţie ‘’

Partea I a cărţii se termină când Justin are 9 ani. Meanwhile, a lady killer is on the run.Oraşul e lovit de crimele ‘’Ucigaşului din Wicker’’. 

Partea a II-a a fost cea mai interesantă şi am simţit că răbdarea mi-a fost răsplătită.Începe cu ‘’Justin la 14 ani ’’.El prezintă la şcoală un eseu despre ‘’Ucigaşul din Wicker ‘’ într-un mod atât de detaliat, analitic şi fascinant, încât profa lui îi dă calificativul ‘’Înfricoşător.A+‘’.

‘’ sunteţi cel care m-a creat ’’

La 15 ani, Justin află că este o clonă.Davis, ale cărui răni începuseră să se închidă şi a cărui dorinţă de răzbunare se domolise, se trezeşte cu el la uşă.Între Justin şi doctor se crează acea legătură dintre creator şi creaţie(nu degeaba cartea începe cu un citat din Frankenstein). Băiatul îl va ajuta să găsească criminalul,aşa cum Davis îşi dories de la început.Doar că nu aşa cum îşi imaginase.

 

 Autorul propune într-un mod foarte reuşit o viziune utopică asupra clonării.Gen ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar lua naştere astfel şi ce consecinţe ar avea asta asupra societăţii.De ex, eternul conflict dintre ştiinţă şi religie à la Dan Brown.

,, articolul estima dimensiunile mulţimii adunate la 150 de persoane şi descria în detaliu semnele şi pancartele pe care aceşia le purtau cu ei: OMUL POATE CLONA UN TRUP,DAR NUMAI DUMNEZEU POATE CLONA UN SUFLET.CLONAREA = PĂCAT ''

Şi ce e o clonă?Doar o copie xerox a modelului?Justin şi criminalul-copia şi originalul- sunt una şi aceeaşi persoană, primul neavând  o şansă la liber arbitru?

,, Sigur, o clonă ar putea fi iubită ca şi cum ar fi carne din carnea ta, dar lumina şi întunericul dintr-un copil clonat nu vor corespunde luminii şi întunericului din sufletul tău.Spre deosebire de un copil natural, evoluția nu a selectat din genele a doi oameni pentru a face ceva nou şi mai bun. Într-o clonă, greşelile ADN-ului generației anterioare se repetă ''

O altă chestie care mi-a atras atenţia la cartea asta a fost ideea unei realităţi alternative-jocul Lumea Umbrelor.Te loghezi,ieşi din propria casă şi iei la picior o lume virtuală,dar care te duce oriunde vrei.Unii îşi folosesc avatarurile pentru a face tot nu ar putea în viaţa de zi cu zi, alţii fac ce ştiu mai bine.And the killer is playing too. 

'' Lumea Umbrelor este exact lumea în care trăim,fiecare clădire,parc, staţie de autobuz şi magazin (...) Începi cu slujba ta din viaţa reală, familia ta reală,educaţia ta din lumea reală.Dar în LU, jucătorul poate face toate lucrurile pe care se teme să le facă în lumea reală ''

Cartea asta nu e la fel ca toate cărţile poliţiste.Ai nevoie de rabdare dacă te aşteptai ca acţiunea să meargă repede.Dar merită.Ca cititor,nu-ţi trebuie cine ştie ce talent de detectiv ca să bănuieşti cine e ucigaşul,dar tot rămâi surprins de final.Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost originalitatea şi întrebările pe care ţi le pui pe parcursul cărţii.

,, Dar dacă am putea să ne luptăm cu el?Cu răul.Tu n-ai face-o?N-ai simți că trebuie s-o faci?Cu orice preț? ''

Aşa cum extinzi o pată din dorinţa de a o îndepărta,aşa şi acţiunile lui Davis provoacă un rău mai mare în încercarea lui de a-l învinge. Dar,înainte să-l judeci,tu cât de departe ai merge ca să te răzbuni,ca să te ridici împotriva răului care ţi-a fost făcut? Până la urmă,spre deosebire de Victor Frankenstein, Davis nu a făcut ce a făcut de amorul ştiinţei.

poți poseda informație, dar nimeni nu poate fi stăpânul informației

Pericolul cel mai mare pentru cineva care gândeşte este disperarea. 

Durerea se naşte.Durerea se maturizează.Durerea trece.Disperarea, pe de altă parte, care soseşte într-o clipă, fermentează şi se transformă în depresie.

experienţa noastră este precum aceea a unui om aflat într-o peşteră, care urmăreşte umbrele proiectate pe perete de o sursă necunoscută. Umbrele pe care le vedem nu sunt decât reprezentări imperfecte ale adevăratelor fiinţe umane.

Ştiţi,nu suntem făcuţi din gândurile noastre,chiar dacă aceasta este singura modalitate prin care cei mai mulţi dintre noi pot aborda problema identitîţii.Eu sunt cel care face gândurile,şi acesta e cel pe care-l caut noaptea - gânditorul,separat de gândurile lui. 

Detalii

Titlu original: Cast of Shadows (2005)  (British title: Wicker)

Data aparitiei: Septembrie 2006 la editura RAO

Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 512