 Blaze este
ultimul și cel mai bun dintre romanele lui Richard Bachman, „fața întunecată“ a
lui Stephen King.
Blaze este
povestea lui Clayton Blaisdell Jr, un gigant slab de minte, de doi metri și
cincisprezece centimetri și o sută douăzeci și două de kilograme. Este o
poveste despre crime și suferințe. Scăpat de teroarea tatălui său și a
instituției care îl luase „în grijă“, Blaze îl cunoaște pe George, un versat
delincvent. Împreună vor pune la cale marea lovitură: răpirea pruncului moștenitor
al unei averi fabuloase. Dar înainte să treacă la fapte, George este omorât.
Rămas singur, dar „vizitat“ când și când de fostul său partener, Blaze trebuie
să înfăptuiască Lovitura Secolului. Prins în ghearele unei teribile furtuni de
zăpadă, cu un copil de câteva luni ca ostatic și cu întreaga poliție pe urmele
lui, planul minuțios se transformă într-o cursă disperată prin iadul alb al
pădurilor din Maine.
Citate
-Ce
eşti tu,Blaze?
Îşi lăsă capul în pământ,trăgându-şi
nasul.
-Sunt un prostovan.
George spunea mereu că asta nu e o
ruşine,dar că ăsta e adevărul şi trebuie să-l recunoşti.Nu puteai păcăli pe
nimeni că eşti deştept.Se uitau la tine şi vedeau adevărul: luminile erau
aprinse, dar casa era pustie.Dacă erai un prostovan,trebuia doar să-ţi vezi de
ale tale şi să speli putina.Dacă erai prins,măgăreaţa cădea doar în capul
tău,nu al băieţilor cu care erai,pentru că până la urmă oricum scoteau totul de
la tine.George spunea că prostovanii nu ştiu deloc să mintă.
Acum,
răsucind fără încetare instantaneul Polaroid în mână, Blaze se simţea pustiu.Se
simţea ca atunci când ridica ochii spre cer şi vedea stelele,sau o pasăre pe un
fir de telefon,sau un cintezoi cu penele răvăşite de vânt. George murise şi el
tot prost rămăsese. Era prins în cursă şi nu exista cale de ieşire.
Pe Martin
Coslaw îl urau şi de el se temeau toţi băieţii de la Leagănul Hetton,dar nimeni
nu-l ura şi nu se temea de el mai mult ca Blaze.Iar Blaze era codaş la
aritmetică. Reuşise să priceapă cum se adună două mere cu trei mere, dar numai cu
mare efort, iar un sfert de măr plus o jumătate de măr avea să-l depăşească
întotdeauna. Din câte ştia el,merele puteau fi luate doar în muşcături.
Pe terenul
de joacă,Blaze o urmărea din priviri.Îi dădea o senzaţie de gol în stomac,dar
într-un fel asta era plăcut.Se imagina ducându-i cărţile şi apărând-o de
răufăcători. Gândurile acestea îi aduceau mereu foc în obraji.
 Blaze fusese acolo de mai multe ori
în ultimii câţiva ani,atras ca un copilş care a vazut cândva ceva înfricoşător
în casa despre care se zvoneşte în cartier că ar fi bântuită.Doar că pentru el,
Leagănul Hetton era cu advărat bântuit.Ştia asta sigur,doar el era una dintre
fantome.
 Blaze îi luă o mânuţă şi o ţinu într-a
sa.Degetele îl strânseră pe dată de degetul mic.Blaze credea că vor fi mâini
mari. Poate că într-o zi aveau să ţină un ciocan de tâmplar sau o cheie de
mecanic.Poate chiar un penel de pictor.
Viitorul
deschis al copilului îl făcu să se cutremure-Simţi dorinţa de a-l zgâlţâi.Şi de
ce?Pentru a-i vedea ochii deschizându-se şi privindu-l.Cine ştie ce aveau să vadă
ochii aceia în anii ce urmau? Acum însă erau închişi.Joe era închis.Era asemena
unei unei cărţi minunate şi teribile în care povestea a fost scrisă cu cerneală
simpatică.Blaze îşi dădu seama că nu-i mai păsa de bani,nu cu adevărat. Îi păsa
în schimb să vadă ce cuvinte vor apărea pe paginile acelea.Ce imagini.
Cu excepţia
păsărilor.Ciori,în principal.În apropierea cimitirelor de ţară, întotdeauna sunt
ciori. Acestea veniră, se aşezară pe ramuri,după care îşi luară zborul spre o
destinaţie pe care doar păsările o cunosc.
Blaze este
un personaj simpatic,unul care stârneşte compasiunea,dar şi afecţiunea
cititorului.Stephen King este în stare să spună şi cea mai banală poveste
într-un mod unic,să creeze o biografie aparte a personajelor,să te facă să înţelegi
sau să urăşti răul care se ascunde în fiecare.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu