Am
început anul bine cu Anticarul de Julián
Sánchez, la recomandarea
cuiva special. Faptul că nu mai auzisem înainte de ea (eu, care ştiu cam ,,tot
ce mişcă’’ când vine vorba de cărţi senzaţionale şi am o listă
kilometrică de to-be-read cât să mă ţină până la adânci bătrâneţi, o ratasem
tocmai pe asta!) a adâncit misterul. Negustorul de antichităţi Artur Aiguader, faimos în Barcelona, este găsit mort în magazinul său. Scriitorul şi fiul său vitreg Enrique Alonso vine în oraş ca să preia afacerea şi găseşte o scrisoare-testament, în care tatăl său îl îndrumă către un manuscris latinesc din secolul al XV-lea,niciodată tradus.Autorul lui pare a fi Casadevall, unul dintre arhitecţii Catedralei din Barcelona. După primele cercetări, Enrique află că tatăl său funcţiona ca o verigă de legătură între traficanţii de artă antică şi colecţionarii bogaţi. Dar şi că ,,piatra lui Dumnezeu”, un vechi măr al discordiei între civilizaţii, există undeva în Barcelona de azi…
,,Un roman delicios de plauzibil, cu personaje complexe, întâmplări captivante şi… doar o umbră de magie.”Library Journal
,,O variaţiune absolut surprinzătoare pe tema manuscriselor misterioase… O lecţie de stil pentru orice cititor împătimit sau scriitor aspirant.”La Gazzetta dell Mezzogiorno
Nu
ştiu dacă a fost aerul intrigant al Barcelonei, Bety sau enigma care planează
în jurul unui manuscis vechi,dar atenţia mi-a fost captată pagină cu pagină
până când am ajuns la final. Totuşi, personajul principal mi-a pus nervii la
încercare (Enrique – nu m-ar mira dacă mulţi cititori ar vedea cu ochii minţii
figura cântăreţului în timpul lecturii),dar sfârşitul i-a spălat păcatele. Singurul minus: mi-am dat destul de
repede seama cine a comis crima.
Vei fi acolo? de Guillaume Musso – RECENZIE
După ce te-am pierdut (Me Before You #2) de Jojo Moyes – Am trişat
puţin aici! Nu am citit prima carte, dar am văzut filmul! Lame, ştiu, dar am
terminat cartea asta într-o singură zi – atât de disperată am fost să aflu mai
repede continuarea poveştii, destinul lui Lou. N-ai cum să nu te ataşezi de ea,
mai ales când îţi dai seama cât de mult semănaţi. Cartea asta nu e doar o
poveste de dragoste. E despre oameni care au o grămadă de vise, dar habar n-au
cum să şi le împlinească.
Hoțul de cărți de Markus Zusak – RECENZIE A fost a n oară când am citit cartea asta,
dar nici nu o să mă opresc aici. Nu o să mă despart niciodată de lumea creată
de autor.
Cu cât merg mai repede, cu
atât sunt mai mică de Kjersti Annesdatter Skomsvold –Obsesia mea pentru ţările nordice sau
auto-provocarea de a citi autori străini sau(!) faptul că este doar o cărticică
subţire? Nu-mi regret alegerea. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cateva pagini. Carte
ca asta mai rar găseşti. Atitudinea comico-tragică a personajului nu are cum să
te lase indiferent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu