LOST IN WONDERLAND: Casa de la Riverton de Kate Morton

Detalii

Titlu original: The House at Riverton (or The Shifting Fog)

An aparţie: 2009, editura Humanitas

Colecţie: Raftul Denisei
Numar pagini: 440

,, Încăpăţânată recunosc că sunt!Dar surdă nu sunt, şi nici nu-mi place când cei din jurul meu presupun asta.Văd prost fără ochelari şi obosesc repede, nu mi-a mai rămas nici un dinte de-al meu şi trăiesc datorită unui amestec de pilule, dar de auzit aud la fel de bine ca înainte.Cu vârsta, însă, am învăţat să ascult doar ceea ce-mi face plăcere.''

,, Vânticelul rece aduce cu el un mănunchi de lucruri uitate:ambalaje de bomboane, frunze uscate , o pană de raţă maro cu verde.Dănţuiau de-a lungul strazii, oprindu-se şi apoi răsucindu-se iar, după cum sulfa fiecare nouă pală de vânt.''

,, Istoria e un povestitor mincinos.''

,, Amorul îi face pe oameni să uite de sine, să facă lucruri prosteşti.''

,, Adormise ţinând-o în braţe pe micuţa Gytha înfăşată. (…) Nu era moştenitoare, ci doar un prunc menit să trăiască, să crească şi să iubească. (…)Coridorul era luminat doar de lampa mea, care-mi proiecta umbra peste şirul de portrete atârnate pe pereţi. Şi, pe când cel mai nou membru al familiei dormea liniştit dincolo de uşa închisă, un şir întreg de strămoşi ai familiei Hartford stăteau de pază, privind tăcuţi spre coridorul de la intrare, care usese cândva al lor.''

,, Este o dimineaţă frumoasă de martie.Au înflorit micsandrelele roz de sub fereastra mea, umplându-mi camera cu un parfum dulce şi pătrunzător.Dacă mă aplec peste pervaz şi mă uit în jos, la stratul de flori, pot vedea petalele strălucind în soare.Apoi vor înflori piersicii, iar în cele din urmă iasomia.În fiecare an e la fel.Şi-aşa o să se întâmple ani de-a rândul.Mult după ce n-o să mai fiu aici, să mă bucur de ele.Veşnic proaspete, pline de speranţă, nevinovate.''

,, Într-o bună zi, oamenii vor uita că s-au întâmplat toate acestea.Războiul, moartea, distrugerile.O, nu imediat, dar după o vreme se vor şterge din memorie.Îşi vor ocupa locul în straturile trecutului.Sălbăticia şi ororile vor fi înlocuite în memoria colectivă de altele, care urmează să se întâmple. (…) Războaiele Punice din Cartagina, Războiul Peloponesiac, Bătălia de la Artemisium, toate au devenit simple capitole în cărţile de istorie.''

,, -Nimeni nu iubeşte ca Romeo şi Julieta,i-a răspuns Hannah.

-Ba eu aş face-o,a spus Emmaline.

-În cazul ăsta, mi-e milă de tine,ştii ce-au păţit amândoi. ''

,, -O să citesc, Grace.Am o carte...

-Şi mi-a arătat un volum Jane Eyre ferfeniţit.

-Păi,tot asta, doamnă?

-Tot asta! a ridicat ea din umeri. ''

,, Adevărata dragoste e ca o boală. (…) N-am înţeles asta până acum, când citeam prin cărţi şi piese de teatru.În poezii.Nu înţelegeam ce-I determină pe oameni, altminteri inteligenţi şi cu minţile la locul lor, să facă lucruri atât de neobişnuite şi iraţionale. (…) Acum ştiu.E o boală.Te molipseşti când te aştepţi mai puţin.''

,, Uitasem cât de mult îmi plac poveştile.Să le citesc, să le ascult.Să le scriu.''

,, Fericirea creşte la gura sobei tale, nu se culege de prin grădinile altora''

,, Fetiţa care fugea de lângă doică spre parcul îngheţat.Oare de când nu mai fugise şi ea?De când nu mai alergase atât de iute, încât să simtă vântul izbindu-i faţa ca o palmă,cu inima spărgându-i pieptul şi cu răsuflarea tăiată?''

,, Un tânăr pe care nu-l mai văzusem până atunci stătea pe scaun , atingând uşor clapele de fildeş. Ştiam totuşi cine era, chiar şi atunci.Era prietenul conaşului David, de la Eton.Era tare chipeş. Dar care tânăr nu e?Însă el avea ceva ce alţii nu aveau, frumuseţea tăcerii.''

,, Emmaline n-a reacţionat în nici un fel.Rămăsese cu ochii pierduţi la Robbie, la fel cum domnul Dudley îşi privies drăgăstos molidul.La picioarele ei zăcea uitat îngerul de sticlă, cu chipul stoic, aripa zdrobită şi haina aurie pătată de sânge.''

,, Nutreşte o pasiune pentru aristocraţie. Îi cunosc eu bine pe cei de teapa lui.Fac albume cu articole decupatedin ziare şi fotografii, elaborând arborii genealogici complicaţi ai unor familii pe care nici măcar nu le-au cunoscut vreodată.Poate că ceea ce spun sună dispreţuitor, dar nu e aşa defel.Sunt realmente interesată, dacă nu intrigată, de modul în care timpul şterge vieţile adevărate, lăsând în urmă doar vagi relicve ale acestora.Sângele şi spiritul se şterg, devenind simple nume şi date. Închid ochii din nou.Soarele îşi continuă drumul pe cer, încălzindu-mi obrajii.Cei de la Riverton sunt morţi de mult cu toţii.Iar dacă vârsta m-a veştejit pe mine, ei rămân veşnic tineri şi frumoşi.''

,, Privirile li s-au încrucişat.Ce ochi întunecaţi! Ca vopseaua proaspătă.Plini de taine.''

,, -Despre ce vorbesc oamenii care se reîntâlnesc aşa, ca noi?

-Se întreabă ce au mai făcut.Pe unde i-a mai purtat viaţa.''