LOST IN WONDERLAND: Hobbitul - J.R.R. Tolkien / recenzie

Sunt anumite cărţi ale căror prime cuvinte le şti pe de rost şi cu siguranţă îţi vei aminti mereu de ele.

“In a hole in the ground there lived a hobbit.”

,,The Hobbit’’ face parte din categoria cărţilor pe care parcă le-a citit toată lumea, numai tu nu. Aşa că, atunci când ajunge în sfârşit în mâinile tale, abia aştepţi să vezi de ce a atât de iubită şi de ce popularitatea ei nu a scăzut deloc, nici după atâtea generaţii… Şi apoi îţi doreşti să fi făcut asta mai devreme!

“If more of us valued food and cheer and song above hoarded gold, it would be a merrier world.”

Hobbiţii sunt unii dintre locuitorii lumii fictive a lui J.R.R Tolkien, o lume ingenios şi atent construită, în care se găsesc mai toate fiinţele mitologice de care ai auzit, iar magia şi bătăliile (binele contra răului, de cele mai multe ori) nu lipsesc niciodată. În lumea asta, hobbiţii au ceva aparte: trăiesc în pace şi linişte, departe de ceilalţi, pot fi materialişti şi arţăgoşi, dar preţuiesc mai mult mâncarea, râsul şi leneveala (cred că unii dintre noi semănăm prea mult cu ei!), nici nu vor să audă de aventuri şi nu le place să stea departe de casă.

La prima vedere, Bilbo Baggins e un hobbit tipic, dar, spre deosebire de ceilalţi, originile sale speciale i-au asigurat o genă de aventurier în stare latentă. Mi-a plăcut enorm întâlnirea dintre Bilbo şi Gandalf vrăjitorul, care-i va tulbura zilele liniştite şi-l va face să-şi părăsească zona de confort.

“Good Morning!” said Bilbo, and he meant it. The sun was shining, and the grass was very green. But Gandalf looked at him from under long bushy eyebrows that stuck out further than the brim of his shady hat.

“What do you mean?” he said. “Do you wish me a good morning, or mean that it is a good morning whether I want it or not; or that you feel good this morning; or that it is a morning to be good on?”

“All of them at once,” said Bilbo. “And a very fine morning for a pipe of tobacco out of doors, into the bargain. If you have a pipe about you, sit down and have a fill of mine! There’s no hurry, we have all the day before us!” Then Bilbo sat down on a seat by his door, crossed his legs, and blew out a beautiful grey ring of smoke that sailed up into the air without breaking and floated away over The Hill.

“Very pretty!” said Gandalf. “But I have no time to blow smoke-rings this morning. I am looking for someone to share in an adventure that I am arranging, and it’s very difficult to find anyone.”

“I should think so—in these parts! We are plain quiet folk and have no use for adventures. Nasty disturbing uncomfortable things! Make you late for dinner! I can’t think what anybody sees in them,” said our Mr. Baggins, and stuck one thumb behind his braces, and blew out another even bigger smokering. (...)

"Good morning!" he said at last. "We don't want any adventures here, thank you! You might try over The Hill or across The Water." By this he meant that the conversation was at an end.

"What a lot of things you do use Good morning for!" said Gandalf. "Now you mean that you want to get rid of me, and that it won't be good till I move off.”

“Sorry! I don't want any adventures, thank you. Not Today. Good morning! But please come to tea -any time you like! Why not tomorrow? Good bye!”

Far over the misty mountains cold
To dungeons deep and caverns old
We must away ere break of day
To seek the pale enchanted gold.

Gandalf va reveni, dar nu singur, ci însoţit de 13 pitici. Nu, nu pitici care te fac să te gândeşti la cei ai Albei ca Zăpada, ci pitici gălăgioşi care apar din senin la uşa unui Bilbo confuz şi dau iama în cămara cu provizii. Misiunea şi dorinţa lor este să gonească dragonul care i-a alungat din regatul de sub munte şi le-a furat tot aurul, lăsându-i pe drumuri.

Bilbo e vrăjit de cântecul prin care îşi spun povestea, dar nu se lasă uşor de convins, mai ales când există posibilitatea de a sfârşi mâncat de dragonul Smaug. De ce Bilbo? Echipa are nevoie de el pentru a ajunge la un număr norocos (lol, toţi fug de 13), iar sarcina care-i revine este aceea de ,,burglar’’ (hoţ/spărgător).

De ce ai nevoie pentru a porni într-o aventură, mai ales când la mijloc e vorba de o vânătoare de comori? Strategie, cai/ponei rezistenţi, bagaje cu tot ce trebuie, o hartă veche şi o cheie, prieteni de încredere şi, cel mai important, curajul. Curajul de a păşi peste prag şi de a lăsa în urmă siguranţa casei tale, de dragul lumii necunoscute care te aşteaptă afară. Bilbo face pasul cel mare şi aventura începe.

,,Bilbo was sadly reflecting that adventures are not all pony-rides in May-sunshine’’

Imediat ce ai pornit la drum apar primele incertitudini... care reapar mereu când dai de greu, de obstacole care-ţi blochează calea, când trebuie să treci peste un inamic sau doi – tot ce îţi pune priceperea şi neînfricarea la încercare.

,, Not far ahead were dreary hills, rising higher and higher, dark with trees. On some of them were old castles with an evil look, as if they had been built by wicked people (...)He wished again and again for his nice bright hobbit-hole. Not for the last time.’’

Poate că o să-ţi dai ochii peste cap sau poate că o să-l înţelegi perfect pe Bilbo atunci când visează cu ochii deschişi la un somn liniştit, pat comod, batiste de buzunar, o baie caldă şi un mic dejun copios urmat de altul.

,,Of course he gave a very loud yell, as loud a yell as a hobbit can give, which is surprising for their size.’’

,,Bilbo knew it. He had read of a good many things he had never seen or done.’’

Din cauza lui Bilbo, piticii intră într-o grămadă de necazuri, iar hobbitul ţine cu greu pasul, de cele mai multe ori rămânând în urmă (dar niciodată lăsat!).

Asta până când ajunge în final să salveze siuaţia, dovedind că cel mai mic membru al echipei este chiar cel mai indispensabil, iar faptele sale cele mai măreţe.

,,Already he was a very different hobbit from the one that had run out without a pocket-handkerchief from Bag-End long ago. He had not had a pocket-handkerchief for ages. He loosened his dagger in its sheath, tightened his belt, and went on.’’

Dacă stai să te gândeşti la rolul pe care-l are fiecare personaj, Gandalf e asemănător cu leul Aslan din Cronicile din Narnia – înţelept şi mereu ajutând celelalte personaje, fiind prezent tocmai atunci când au cea mai mare nevoie de el sau doar inspirându-i când trebuie să se descurce singuri. Ştie mult mai multe decât spune, iar alegera lui Bilbo dovedeşte asta.

Acţiunea înaintează de la o întâmplare la alta, dai pagină după pagină fără să-ţi dai seama. Fantezia şi aventura s-au împletit într-un mod care m-a ţinut on the edge of my seat...(or bed!) până la sfârşit. Nu contează unde te afli atunci când citeşti – magia lui Tolkien ajunge la tine.

,,That, of course, is the dangerous part about caves: you don’t know how far they go back, sometimes, or where a passage behind may lead to, or what is waiting for you inside.’’

,,Escaping goblins to be caught by wolves! ... out of the frying-pan into the fire.’’

Călătoria te poartă pe drumuri pustii şi neprimitoare, prin regatele elfilor, gnomilor şi piticilor – regate subterane sau aflate în inima pădurii, locuri strălucitoare şi pline de frumuseţe sau locuri reci şi pline de pericole. O să întâlneşti troli, animale fabuloase gigantice, săbii vechi fermecate, cuvinte care se văd numai la lumina potrivită.

,,Even if they passed all the perils of the road, the dragon was waiting at the end.’’

După toate astea, ajungi în culcuşul de aur al dragonului. Ştiai că se va ajunge aici, dar dacă dragonul este înfrânt sau nu şi ce se întâmplă după – ei bine, acesta e punctul culminant nr.2

Felul în care Tolkien l-a descris pe Smaug – de la grămezile de aur pe care stătea şi până la tonul înspăimântător şi manipulativ pe care-l avea – a fost impresionant. Nu prea dai peste dragoni în cărţile fantasy, iar Smaug este exact aşa cum ar trebui să fie unul: viclean, arogant şi de temut.

,,My armour is like tenfold shields, my teeth are swords, my claws spears, the shock of my tail a thunderbolt, my wings a hurricane, and my breath death!”

P.S: nu m-am putut abţine să nu mă gândesc la imaginile astea pe care le-am găsit fără să vreau, dar care mi-au făcut instant ziua mai bună. Chiar, ce ar face Daenerys cu un dragon încrezut ca ăsta?

Hobbitul este un prequel al seriei Stăpânul Inelelor. Frodo este de fapt moştenitorul lui Bilbo, primind de la acesta celebrul inel şi (fără să vrea) misiunea de a scrie continuarea poveştii tutorelui său.

Mai ţineţi minte cel mai obsedat purtător al inelului? Asta sigur o să vă ajute:

“Is it nice, my preciousss? Is it juicy? Is it scrumptiously crunchable?”

Cartea a fost şi ecranizată, dar filmele şi cartea sunt destul de diferite. Totuşi, schimbările nu contează cine ştie ce. Filmele sunt ok (mai mult decât ok!-sunt frumos realizate) şi au multe efecte speciale. Am văzut filmele acum câteva luni (a trecut destul de mult timp încât să nu-mi mai amintesc mai nimic din ce s-a întâmplat) şi le-am revăzut după ce am citit cartea. Ordinea asta a fost perfectă pentru mine. Ai putea să cauţi imagini (doar imagini!) cu locurile şi personajele care apar în carte dacă vrei să-ţi ajuţi imaginaţia pe parcursul lecturii.

Hobbitul a fost pentru mine prima călătorie în lumea fascinantă, miraculosă şi fără limite a lui Tolkien, o lume în care sper să mă întorc cât mai repede. Scrierile sale parcă îţi povestesc de lucruri îndelung uitate, de timpuri în care magia plutea în aer, dragonii dormeau pe grămezi de aur, iar faptele măreţe deveneau legende şi balade.