Minunata calatorie a
lui Nils Holgersson prin Suedia - Selma Lagerlof
Nu ştiu câţi
dintre voi v-aţi uitat la Nils H. pe Minimax, dar pentru mine au fost unele
dintre desenele de suflet ale copilăriei mele. Am fost super încântată când, în
una dintre ,,peregrinările’’ mele pe la bibliotecă, am văzut cartea asta.
,,OMG!Nu ştiam că există şi o carte!!!’’. Îmi venea să sar în sus de fericire.
Eu cred că singurele desene animate
pe care am suporta să le vedem, atunci când creştem, sunt cele pe care le-am
adorat când eram mici. Am ştiut, de dinainte să citesc, că numele gâscanului
este Martin şi parcă îmi aminteam ceva de o vulpe enervantă.
Ca pedeapsă pentru faptul că s-a
purtat urât cu un spiriduş, Nils este adus la dimensiunile acestuia. Ajuns la
acelaşi nivel cu animalele pe care, până atunci, le şicana cu fiecare ocazie,
trebuie acum să trăiască printre ele.
Călătoria prin ţinuturile scandinave
şi lumea nevăzută a animalelor sunt perfecte pentru aerul revigorant al
primăverii sau pentru verile călduroase petrecute la ţară. Descrierile naturii
ar putea fi plictisitoare pentru cei nerăbdători, dar destule poveşti în
poveste apar pe parcursul fiecărui capitol. Veţi întâlni, printre altele,
istorii şi coduri morale ale animalelor, oraşe-fantomă, statui care prind viaţă
şi sirene.
Minunata calatorie a lui Nils
Holgersson propune un incredibil exerciţiu de imaginaţie, atât pentru copii,
cât şi pentru copilăroşi. Vei sfârşi prin a te întreba ce secrete ascunde
fiecare animal care-ţi iese în cale.
P.S: ilustraţiile sunt superbe!
Momentul
nostru infinit - Lauren Myracle
A început ok, dar apoi abia aşteptam
să se termine!!! Nu m-au impresionat cu nimic personajele, nici acţiunea,
clişee au fost o groază, iar punctul culminant a fost mai mult de formă.
Totuşi, nu vreau să ,,lovesc’’ cartea asta chiar atât de tare. Poate că mi-ar fi plăcut pe la 14-15
ani. Oricum, am găsit câteva citate drăguţe, aşa că am rămas până la urmă cu
ceva.
Insomnii – Irina Binder
Cărţile Fluturi nu m-au impresionat
deloc şi îmi dădeam ochii peste cap mereu când auzeam vreo colegă pomenind de
ele. Cu ,,Insomnii’’ este cu totul altă poveste…
O să încep mai întâi cu ce nu mi-a
plăcut. Anumite principii şi afirmaţii, după părerea mea, se contrazic
reciproc. Nu cred că iubirea e răspunsul la toate problemele lumii (cuvântul
,,iubire’’ apare de
n ori…repetiţia asta m-a cam adus la disperare ) sau că un om
se poate abţine de la a-i judeca pe alţii, de a avea opinii pozitive sau
negative, indiferent dacă avem sau nu ceva personal cu lucrul/ persoana
respectivă . Cred că invidia, nemulţumirea, ura sunt pur şi simplu în firea
noastră umană. Dacă eşti răzbunător, asta nu înseamnă că eşti automat rău şi
urât. E perfect normal să-i ataci la rândul tău pe cei care ţi-au făcut ceva; dacă-I loveşti cu o vorbă sau mai multe, tot răzbunare e – din nou, nimeni nu se
poate abţine de la ea... Nici nu cred că e atât de simplu să împarţi lumea în
bun sau rău. E mult mai complicat decât atât. Ce e rău pentru tine, altuia i se
pare excepţional de bun. Nobody’s perfect.
Now, the good stuff:
,,Dacă prin scrierile mele am reuşit să vă aşez un zâmbet pe chipuri, să vă smulg o lacrimă, să vă dau vreun răspuns la vreo întrebare, să vă dau puţină speranţp sau să vă ajut să vă reamintiţi cât de minunaţi sunteţi, atunci scopul meu este atins.’’ (IB)
Titlul reflectă în totalitate conţinutul cărţii (nume pe care-l poartă şi
site-ul de unde au au fost adunate textele din paginile astea). Insomniile.
Nopţile alea când, oricât de mult ai încerca, nu reuşeşti să adormi. Te
gândeşti la o grămadă de chestii – dezamăgiri în dragoste şi prietenii false,
greşeli din trecut (acel nesfârşit ,,ce-ar fi fost dacă‘’…) şi griji pentru viitor, lumea asta nebună în
care trăim, problemele peste care dai zilnic.
Sau… – ,,the good old days’’; lucrurile, locurile şi oamenii care te făceau
fericit(ă) când erai copil, moment de familie, ieşiri memorabile cu prietenii
de atunci, timpurile în care-ţi făceai de cap şi nu te îngrijora nimic serios.
Da, sunt două feluri
de insomnia. Înainte de culcare, te gândeştie fie la experienţele frumoase de
peste zi, fie la necazurile cu care te confrunţi, la care se mai adaugă şi
incertitudinile de mâine.
Din când în când, îţi
mai faci timp şi pentru jurnalul personal sau vreo foaie albă şi aşa insomniile
tale ajung pe hârtie.
În cartea ,,Insomnii ’’
am simţit cum s-a pus suflet în fiecare pagină, aşa că nu ai cum să nu le înţelegi
mesajul. O scriitură dulce, alteori amară, unele texte sunt amintiri, altele
lecţii.
Sissi, înpărăteasa Austriei – Jean Des Cars
Sunt anumite
personalităţi istorice pe care le admiri, dintr-un motiv sau altul. În cazul
meu, nu ştiu dacă de vină sunt desenele (Prinţesa Sissi) şi Romy Schneider,
firea plină de greţie şi farmec, viziunea copilăros-filozofică asupra vieţii,
felul în care a sfidat lumea ca nimeni alta.
Cartea, precum şi
biografia pe care o prezintă, a început ca un basm – fata crescută într-un
castel, cu o inimă mare, o aură diafană şi o familie iubitoare, care cutreieră
ca o zână pădurile cât e ziua de lungă, îi fură inima şi primeşte inelul unui
prinţ chipeş şi îndrăgostit până peste cap, îi arată ce poate femeii care nu o
consideră suficient de bună să fie împărăteasă, e adorată de majoritatea
poporului şi de oameni veniţi de departe şi-i vrăjeşte pe toţi care-I ies în
cale.Dar, ce începe ca un basm, în realitate, e imposibil să rămână aşa, iar
finalul merită denumirea de tragedie. Nimeni nu e lipsit de ea.
Refuzând să devină ,,o
regină-obiect’’, fire liberă, odată devenită împărăteasă, nu se poate adapta
rigorilor curţii şi îşi atrage priviri dezaprobatoare când dă cu piciorul
etichetei şi vrea să acţioneze conform propriei voinţe. Se joacă cu nervii vienezilor
atunci când devine regina Ungariei şi alege să petreacă mai mult timp acolo.
Asta cand nu este în una dintre lungile ei călătorii. Asta numesc eu răzbunare
subtilă!
Se furişează noaptea alături de
doamna ei de încredere. Deghizată, merge la un bal mascat sub numele de
Gabriela. Atrage în conversaţie un tânăr şi-l întreabă ce se spune despre
împărăteasă. Tânărul ,,are doar un presentiment, pe care nu îndrăzneşte să îl
exprime. Ea refuză să se deconspire’’.
La plecare, înainte ca cele două să intre în trăsură, respectivul încearcă să-i
dea jos masca şi…o să aflaţi continuarea ,,Doamna în
galben’’ este una dintre multele peripeţii ale împărătesei.
Un amestec de
frumuseţe, melancolie, poftă de viaţă, va fugi de oameni şi de plictiseală,
neputând să stea niciodată prea mult într-un singur loc.
,,Dacă aş fi obligată să rămân undeva, chiar şi în rai, pentru mine ar deveni un infern.’’
La sfârşit rămâi cu întrebarea dacă a
fost vorba de vreun blestem, dacă aşa a fost să fie sau ambele variante.
Started: The Hobbit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu