LOST IN WONDERLAND: Books photo shoot: Cei patru mari

-Li Chang Yen poate fi considerat creierul ,,Celor patru mari’’. El este cel care comandă şi controlează totul. De aceea l-am botezat ,,Numărul 1’’. ,,Numărul 2’’ este rar menţionat pe numele lui adevărat. Este reprezentat de un S barat cu două linii – semnul dolarului – sau prin două linii şi o stea. Putem deduce că este American şi că reprezintă puterea banului. Nu există nici un dubiu că ,,Numărul 3’’ este o femeie. O franţuzoaică. Poate o sirenă de demi-monde, dar nu se ştie nimic precis. ,,Numărul 4’’ … este ,,Distrugătorul’’!

Clue of this photo shoot:

The detectives are the aces in this card game.

Să-i dictezi lui Hercule Poirot e pură impertinenţă.

M-am aplecat şi am luat hâria.

-Dacă ar fi să scriu un reportaj, am glumit eu, aş folosi ca punct de plecare ultima ta preocupare şi l-aş intitula ,,Misterul celor patru mari’’.

-Este un duel pe viață și pe moarte, mon ami. Noi doi, pe de o parte, și ,,Cei patru mari’’, de cealaltă parte. Au câștigat prima rundă, dar planul lor de a mă înlătura a eșuat și pe viitor vor trebui să-l înfrunte pe Hercule Poirot.

Nu, Hastings, ,,Numărul 4’’ n-a lăsat nici o urmă, şi o ştie. A venit aici să se asigure că Mayerling e mort şi să discute cu singurul adversar de care se teme, Hercule Poirot.

Raţionamentul lui Poirot vedea un puternic egocentrism, dar m-am abţinut să-l contrazic.

-Vrei să vii la mine în salon, zise păianjenul muștei... Nu, nu, sunt vicleni, dar nu mai vicleni decât Hercule Poirot.

-Ce să așteptăm?

-Să facă o mișcare. Uite, în Anglia, cu toții înțelegeți și adorați le boxe. Dacă un om nu face nici o mișcare, atunci celălalt e nevoit s-o facă el. Permițându-i adversarului să atace, aflii ceva despre el.

-Dragul meu monsieur Poirot, este foarte simplu. Mi-ați deranjat prietenii.

-În ce fel?

-Haideți, monsieur Poirot, doar nu vorbiți serios! Știți foarte bine la ce mă refer.

-Depinde, monsieur, cine sunt prietenii dumneavoastră.

Fără a rosti un cuvânt, bărbatul și-a scos din buzunar tabachera, a luat din ea patru țigări și le-a aruncat pe masă, apoi le-a strâns încet și le-a pus la loc, după care și-a vârât tabachera în buzunar.

-Să presupunem, Hastings, că, în timp ce stai în acest fotoliu, ai auzi ușa de la intrare deschizându-se și închizându-se. La ce te-ai gândi?

-Aș crede că cineva a plecat.

-Da, dar există întotdeauna două modalități de a privi lucrurile. Cineva a ieșit sau cineva a intrat – două lucruri total diferite.

Văzusem atât de multe dovezi ale omnipotenței ,,Celor patru mari’’, încât ajunsesem să cred că au puteri supranaturale. Cine știe, poate și mizerabila de proprietăreasă era o agentă de-a lor.