Ea & El - Marc Levy - recenzie

S-au cunoscut prin intermediul unui site de întâlniri amoroase. Dar n-au devenit iubiţi, ci prieteni.
Şi aşa vor să rămână.

Ea e actriţă. El e scriitor.
Ea e Mia. El e Paul.
Ea e britanică. El e american.
Ea se ascunde în Montmartre. El locuieşte în Marais.
Ea are mult succes. El nu prea.
De fapt, ea e faimoasă – deşi el nu-şi dă seama.
Ea se simte singură. Şi el.
El e amuzant. Ea face gafă după gafă.
Ea nu trebuie să se îndrăgostească. Nici el.

Previously

După misterul notelor de subsol, multe clickuri şi search pe Google, am avut surpriza să aflu că romanul este de fapt o continuare a altor două cărţi publicate înainte de autor (Şi dacă e adevărat...;Te voi revedea... Note to myself: încercă să faci cât mai repede rost de ele!). Lauren şi Arthur, după mai multe obstacole care le-au ieşit în cale, au ajuns în sfârşit împreună. Acum, este timpul ca şi celălalt membru al trio-ului de prieteni, Paul, să-şi găsească sufletul pereche.

Acum 7 ani...

Întâmplarea a făcut ca Lauren să dea peste manuscrisul lui Paul. Deşi acesta nici nu vroia să audă de publicarea lui, Lauren a hotărât pur şi simplu că manuscrisul e mult prea bun pentru a fi uitat în vreun sertar, iar Paul nu i-a putut sta în cale. Romanul său a avut un succes incredibil; imediat s-au cumpărat drepturile de ecranizare, Paul a fost felicitat de colegi de muncă, cunoştinţe şi de nenumăraţi străini, oriunde mergea cineva venea să-i ceară un autograf, librarii îi spuneau mulţumiţi că romanul său se vindea ca pâinea caldă – visul devenit realitate al oricărui scriitor debutant. Nu şi în cazul lui Paul! 

Cu fiecare pagină pe care o dădea, se înfunda un pic mai mult în fotoliu, dorindu-şi să dispară înăuntrul lui şi să nu mai fie nicicând nevoit să iasă de acolo.

 

Paul nu a fost mulţumit de notorietatea romanului său, ci îngrozit – îngrozit că atâţia oameni îi cunoşteau cele mai profunde gânduri.

Dorind să scape de propria faimă, Paul şi-a luat un an sabatic de la arhitectură, părăsind oraşul San Francisco şi fugind la Paris.

După 7 ani / În prezent

Scriitor ... american ... burlac ... la Paris.

După ce-şi publicase primul roman, Paul hotărâse să-şi pună cariera dearchitect între paranteze. Scrisul îi oferise o libertate de nebănuit. Nimic din încercarea aceasta nu fusese premeditat. Îi făcuse pur şi simplu plăcere să umple nişte pagini, aproape trei sute, după care bătuse cuvântul ,,sfârşit’’. În fiecare seară, se simţea prins de povestirea lui, aproape că nu mai ieşea din casă şi de cele mai multe ori lua cina în faţa calculatorului.Noaptea, Paul intra într-o lume imaginară în care se simţea fericit în tovărăşia unor personaje ce-i deveniseră prieteni. Când scria, totul era posibil.

Până acum, Paul a publicat mai multe romane, care nu au avut parte de aceeaşi popularitate ca primul, fiind mai mult apreciate de publicul Coreei de Sud. Paul are o relaţie mai complicată cu traducătoarea sa coreeană, Kyong, pe care o vede doar pentru câteva zile pe an.

Lauren şi Arthur îi fac o vizită lui Paul la Paris. Între timp, Paul e anunţat de editorul său că a fost invitat la Târgul de Carte de la Seul. Arthur, panicat că prietenul său cel mai bun va fi şi mai departe de el, pune la cale un plan împreună cu Lauren pentru a-l opri să se mute pe cealaltă parte a globului.

Ai puteas-o întâlneşti pe femeia vieţii tale în acest autobuz, dar nu şi dacă ea merge cu metroul... anunţa un site de întălniri pe Internet.

..........................................................................................................................

(MIA) –Mi-ar plăcea să plec în străinătate, departe de Londra şi de cerul ei mohorât, să joc un rol intelligent, sensibil, să aud lucruri care mă emoţionează, care mă fac să râd, să am parte de un pic de tandreţe, chiar şi într-un film mic de tot.

 

Un trotuar moarat, cupluri sub umbrele …

…. Iar eu, singură ca o tâmpită. De mâine, cu sau fără film, îmi schimb viaţa. Nu, nu de mâine, din seara asta!

Mia este o actriţă cunoscută în Londra, talentată, cu un public din ce în ce mai numeros. Ultimul său film, în care joacă alături de soţul ei, urmează să fie lansat în curând şi nimeni nu se indoieşte de succesul pe care-l va avea la lansare. Mia şi David formează un cuplu atât în spatele, cât şi în faţa camerelor de filmat, iar agentul Miei este sigur că ,,binomul’’ lor dictează viitorul filmului. Problema este că soţul o înşeală, iar Mia nu mai poate păstra aparenţele, aşa că pleacă la prietena ei cea mai bună Daisy, la Paris, unde nu trebuie să joace teatru de dragul presei şi al publicului.

Dar nici pauza asta de la viaţa de actriţă nu e lipsită de câteva prefăcătorii şi ascunzişuri. Atunci când rămâne intr-o zi singură acasă, din plictiseală şi curiozitate, Mia umblă prin laptop-ul lui Daisy şi găseşte site-ul de întâlniri pe care aceasta îl frecventează. După o perioadă de ezitare şi multe întrebări sâcâitoare, Mia hotărăşte să-şi încerce norocul, inspirându-se din profilul prietenei ei, fără să specifice care este adevărata ei carieră. La scurt timp, primeşte o notificare, un mesaj romantic şi emoţionant şi o invitaţie la cafea de la ... Paul!

Întâlnirea dintre cei doi a fost începutul unei comedii romantice. Puşi faţă în faţă, de-o parte şi de alta a mesei, niciunul n-având habar cu adevărat de ce se află cu adevărat acolo. Replicile geniale şi umorul întregii situaţii n-au cum să te lase indiferent. Mia îşi spune: ,,Vorbeşte despre el la persoana a treia, ce baftă pe capul meu!”, Paul: ,,Vorbeşte aiurea, m-apucă groaza…’’, dar tot ce-şi spun în gând nu rămâne acolo, căci amândoi au obiceiul să vorbească singuri fără sa-şi dea seama. Încercând să nu dezvălui prea multe, întâlnirea a fost un dezastru pentru ei doi, dar perfectă pentru noi, cititorii.

După ce află finally de ce sunt acolo, se despart în condiţii amiabile şi îşi iau adio, fără să bănuiască măcar că lucrurile sunt departe de a se termina aşa.   

Ei

-Nu mă joc, trăiesc. E simpatic, nu încearcă să mă seducă. Are pe cineva, ea e departe, nu facem nimic rău, luptăm amândoi împotriva singurătăţii noastre.

el

Noaptea sunt fericit. Sunt cu personajele mele.

Paul este un scriitor aparte, care se simte în largul său numai printre personajele sale. Tracul de public, frica de avion ... şi de înălţime (în general) îl fac să fie un fricos incorigibil, dar super simpatic! După c primul său roman l-a transformat într-o celebritate, s-a gândit chiar să-şi cumpere toate cărţile din librării ca să împiedice alţi oameni (cel puţin, cei care nu-l descoperiseră încă, presupun) să-i cunoască sufletul pus pe hârtie. Deşi a continuat cariera de scriitor din pură plăcere, obiceiurile mor greu:
,,Am un trac de-mi vine să mor când dau dedicaţii undeva unde sunt mai mult de douăzeci de persoane, cum vrei dumneata să apar la televizor? Ai chef să leşin în direct?’’    Love it! 
 

Mia este exact ce-i trebuie, mai ales că este o forţă de neoprit atunci când vrea ceva.

Personalitatea dvs.: amabilă, aventuroasă, calmă, împăciuitoare, hazlie, exigentă, mândră, generoasă, reţinută, sensibilă, sociabilă, spontană, timidă, fiabilă, alta.

Toate la un loc.

Nu puteţi face decât o singură alegere.

Împăciuitoare.

Viziunea pe care o aveţi despre căsătorie?

Vagă!

Animalele dvs. de companie ?

Viitorul meu fost soţ.

Din secund în care îi vezi împreună primul paragraf în care se întâlnesc you will forever ship them ∞

-Bună seara, spuse el trecând prin faţa a două statui.

-Pe cine saluţi? şopti Mia.

-Pe Bach şi pe Haydn, îi ascult când scriu, măcar atâta să fac, nu?

Unul mai ,,tâmpit’’ ca celălalt, au parte de o grămadă de belele din care scapă aşa cum au intrat- în moduri cât mai nebuneşti cu putinţă. Ador prietenia, chimia şi dialogurile lor, iar Parisul alături de ei este unul incredibil.

-De ce m-ai adus până aici dacă suferi de vertij?

-Pentru că dumneata n-ai problema asta. Panorama de-aici e unică în lume. Continuă, te-aştept aici. Umple-ţi ochii, cei care au avut norocul să descopere aşa Oraşul Luminilor se numără pe degetele unei mâini, să zicem ale câtorva mâini. Înaintează, nu pierde nimic din spectacol. Într-o seară de iarnă, în faţa şemineului unui vechi conac englezesc, le vei spune strănepoţilor dumitale povestea unei alte seri când ai admirat Parisul de pe acoperişurile Operei. Vei fi aşa de bătrână, încât îmi vei fi uitat prenumele, dar îţi vei aminti că ai avut un prieten la Paris.

Aştept să aflu mai multe despre Lauren şi Arthur din ,,Şi dacă e adevărt...” şi ,,Te voi revedea”. P.S. Prima carte a fost ecranizată sub titlul Just Like Heaven (2005).

Kyong a fost o prezenţă misterioasă, dar lucrurile se clarifică la sfârşit. Aş fi vrut să aflu mai multe despre caricaturist, care mie mi-a parut un Cupidon care stă la pândă.

-Domnişoara!

-Da, spuse ea întorcându-se.

-Fiecare zi contează.

 

Am început cartea asta dimineaţa la o ceaşcă de cafea. Pot spune că am avut destulă voie bună pentru tot restul zilei. Să nu mai spun că, deşi ochii mei protestau teribil, nu m-am putut opri din citit decât după ce am dat şi ultima pagina, în seara aceleiaşi zile.

Citatul meu preferat, aka. motivaţia supremă, a fost:

De ce-ar avea personajele de roman mai mult curaj decât noi? De ce îndrăznesc ele totul, iar noi, atât de puţine lucruri? Libertatea să fie oare izvorul împlinirii?

Te face să vrei să atingi imposibilul, nu-i aşa? 

 .........................................................................................................................

 

Cartea a apărut la editura Trei şi are o copertă super!